Ruinele lui Giurgiu… No comments yet

Bucovina este Elveţia Estului, cel puţin aşa se spune. Munţii sunt la fel de frumoşi, pădurile la fel de verzi, noi având în plus nişte biserici, iar ei mai multe grajduri de vaci şi de boi. Dar, cum e românul, vrea să transforme bisericile în grajduri, pentru a nu rămâne în urmă. Uite aşa, ruinele Bisericii lui Giurgiu din Volovăţ (cea mai veche biserică de lemn din Europa, poate chiar din lume) riscă să se ruineze de tot şi noi să ajungem să mai pierdem un potenţial obiectiv turistic, care să ne umple de japonezi cu ochii oblici sau americani plini de dolari.
Sigur că situaţia ar trebui să-l preocupe în primul rând pe primarul localităţii Ioan Halip, dar se vede treaba că dumnealui se remarcă printr-o tăcere asurzitoare. Se pare că-l interesează fundaţia bisericii construite de primul voievod al Moldovei, Dragoş Vodă, în anul 1346, şi mutată la Putna în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, cam cum i-ar interesa pe japonezi şi americani să fotografieze cocenii, draniţele şi foliile de plastic care acoperă ruinele. Adică deloc. Dacă aş fi un adevărat ziarist de investigaţiii, aş putea descoperi, de exemplu, că de terenul de sub ruine este interesat vreun vecin întreprinzător care, în cârdăşie cu primarul, de abia aşteaptă ca obiectivul de patrimoniu să fie declasificat şi să-i ajungă în proprietate. Dar nu sunt, şi din acest motiv, zic şi eu că asta e doar gura lumii, pe care nici pământul nu o astupă, aşa cum astupă, de exemplu, fundaţia Bisericii lui Giurgiu.
Oricum nu îmi rămâne decât să sper că noul director al Direcţiei Judeţene de Cultură-Daniel Hrenciuc, se va interesa şi el de ce, în Suceava, ruinele rămân ruine şi cei neavizaţi rămân primari.

Dictatura biometrica sau…Cipul controlului total No comments yet

Observăm în ultima perioadă de timp că „un duh al pierzării” zdruncină credinţa omului în Dumnezeu, deci în Creator, şi că se adevereşte astfel, încet, dar sigur, o veche profeţie pe care o găsim fidel redată în Cartea Apocalipsa, Cap.13, vers.16-17 cu referire, evidentă, la pecetea lui Antihrist. Acolo, un vechi termen grecesc reda foarte clar: “implementat cu foc in piele” si eu am ramas cutremurat…de ce poate sa ni se intample…

Iată de ce, oameni de mare valoare din societatea românească şi din Biserica Ortodoxă Română au luat o atitudine promptă în ultimii ani de când se încearcă, chipurile pentru siguranţa noastră amăgitoare, implementarea cip-urilor biometrice RFID, în paşapoarte sau buletine şi, în cele din urmă ne vor convinge unii să acceptam implantul de cip şi în noi ca să fim controlaţi şi mai eficient şi să ne închinăm “altuia”, deci lui Antihrist, nu Celui Adevărat, lui Hristos. Read more »